Mâncarea de duminică a copilăriei mele: pui cu smântână. Nu e un fel pe care să îl fac prea des, că se așează pe șolduri imediat, dar măcar o dată, de 2 ori pe an nu moare nimeni din asta. Iar dacă nu ați gustat niciodată acest deliciu, vă recomand cu căldură să sacrificați un nasture de la blugi. Merită, promit!😅
Pentru 4 porții aveți nevoie de:
🔹️pulpele de la un pui mai dolofan, de preferat de curte, separate în copănele și partea superioară;
🔹️200 ml vin alb
🔹️o căpățână de usturoi
🔹️2 frunze de dafin
🔹️cimbru uscat
🔹️2 linguri făină
🔹️800 g smântână fermentată (adică nu din aia de gătit), cu min 20% grăsime.
Intr-o cratiță încăpătoare se pune puiul la rumenit cu un pic de ulei. Când a prins culoare pe toate părțile se toarnă vinul și se lasă să se evapore alcoolul.
Se pune cimbrul, dafinul, usturoiul tocat, sare și piper, se toarnă apă cât să acopere carnea și se lasă la înăbușit, pe foc mic, sub capac.
Când carnea este bine pătrunsă se scoate deoparte, lăsând în cratiță doar zeama.
Separat se amestecă făina cu 2 linguri de smântână și cu un polonic de zeamă fierbinte, frecând bine cu un tel ca să nu se formeze cocoloașe. Se continuă să se adauge treptat smântână și zeamă fierbinte până se termină amândouă. Sosul obținut se întoarce în cratiță, se condimentează cu sare și piper și se lasă pe foc mic, amestecând mereu, până se gătește făina și compoziția începe să se îngroașe, durează cam 10′.
La final se pun bucățile de carne în acest sos, să se încălzească împreună.
Se servește fierbinte, cu pâine proaspătă sau cu mămăligă și musai cu un pahar de vin alb, rece.
